Probabil ca cineva, undeva, candva se va trezi din visele noastre urate si va inceta sa mai spere, incepand sa traiasca.

   Cum se numeste starea in care te afli dupa ce stii ca ai adormit la 4 dimineata pentru 2-3 ore doar pentru ca ea nu e langa tine? Dar atunci cand adormi si te trezesti cu ea in gand incercand sa fii realist, stiind totusi ca esti deja pierdut in vise?
   Nu stiu cum sa numesc nici trairea de atunci cand inchizi ochii tuturor celor facute pana acum si ma intrebi ironic: "Asta crezi tu despre mine?" . E mai mult decat o frustrare, durere, nervozitate. E vorba de indoiala, nehotarare, minciuna.
   Spune-mi cum sa ma numesc cand f*t prosteste pumni in birou, banca, perete doar pentru a ma calma, incercand sa nu te judec, pentru ca nu ai dat un mesaj de cand ne-am certat, sau sa ma descarc de tampeniile pe care leai facut .
   Explica-mi starea cand toti din jur imi amintesc de tot felul de intamplari ce ne leaga amintirile, apoi se straduiesc sa ma faca sa iti gresesc. Sunt atat de sigur ca nu o sa fac vreo tampenie, incat deja intrebarile lor au incetat sa mai fie "Cat crezi ca mai rezisti tentatiei?" , "Esti sigur? stim ca vrei..." . Nu, acum imi spun doar: "Merita? ce face ea sa merite?" ...
   Vorbind de stari, cum te simti cand toti zambesc incercand sa te amuze, iar tu le f*ti incercarile?