Fa-ma sa inteleg: incetezi sa gandesti, sau doar continui sa gresesti?
    Ti-am spus de nenumarate ori, inceputurile unor schimbari majore vor fi facute doar cu zambete si lacrimi, ambele pe acelas chip, acelas obraz i inauntrul aceluiasi suflet, macinat de greselile facute.
     Nu am nevoie de intrebarile absurde, la care trebuie sa imi retin raspunsurile. Imi spui ca te schimbi, ca te-ai schimbat si totusi, exemplele tale sunt indoielnice. Am nevoie doar de linistea ochilor tai, pe care nu am avut-o niciodata.
     Chiar aveam nevoie ieri de tine, avusesem o zi grea, nu voi dezvolta subiectul, doar atat conteaza: a fost o zi dificila, nelinistita. Am asteptat sa iti respecti promisiunile facute cu doar cateva ore inainte, in noapte. Inceteaza sa imi ceri mie incredere, cand tu nu stii daca ceea ce spui e realizabil. Daca as proceda la fel, nu ai mai adormi zambind, nu te-ai trezi cu gandul ca ai toata siguranta pe care o ceri, ceva in plus chiar, si nici nu ai putea rade la fel de pur.
    E ciudat cum imi ceri de fiecare data incredere, eu iti amintesc de cata neincredere ai dat dovada si iti cer sa nu imi dai prea multa siguranta, pentru ca stii bine cat de neatenta esti, apoi, te superi, imi spui ca te-ai schimbat.
  Am trecut peste fiecare minciuna, plecand capul in fata prietenilor si a ta...
  Am trecut peste fiecare incertitudine, iertandu-ti neatentia...
   Am trecut peste florile de la R. , cadourile lui, incercand sa imi dau seama de ce face toate astea pentru tine...
   Am trecut peste intrebarile tale dureroase: "da' , nu m-am schimbat? tu asa crezi?" - eu asa vad, toti asa vad...
   Am trecut peste fiecare pumn dat in peretele camerei, incercand sa nu imi ranesc orgoliul...
   Am trecut peste prostiile facute de tine, incercand sa iti gasesc scuze..
   Am trecut peste nesigurantele mele, incercand sa iti creez un timp doar al tau...
   Am trecut peste fiecare problema fara ca tu sa o stii, incercand sa uit ca doream atat de mult linistea privirilor tale, cand aveam problemele mele...
   Am trecut peste intarzierile tale, incercand sa iti dau sansele de a-ti corecta greselile pentru cei de langa tine...
   Am trecut peste tot ce ai facut, incercand sa cred ca nu vei face aceleasi greseli...
   Am trecut peste toate si am ajuns sa adorm cateva ore in noapte...

     Acum, explica-mi, vrei o noua sansa pentru a continua lista? Eu trec prin greselile tale in fiecare clipa, iar tu ai amintirile tale frumoase...
     Ti-am spus: "Daca as fi facut tampeniile pe care tu le faci, fara sa le recunosti, uitand in urmatoarea secunda chiar, de existenta lor, nu ai fi avut curajul sa imi mai cer iertare..."
     Imi spui ca te-ai trezit, dovezile ca te inseli le-ai uitat? ...