Demoni, nesigurante, indoieli, toate risipite in fata zambetelor tale.
   Stiu ce sa extrag din toate cuvintele tale, ce sa inteleg si ca simti mai mult decat eu poate dau impresia ca pot crede. Imi e la fel de usor sa iti conturez gandurile, pe cat imi e sa iti conturez corpul, asa ca neg multe, doar din dorinta de a te face sa dovedesti cumva ceea ce spui, pentru ca sunt constient ca va trebui sa inveti sa arati ce simti, pe viitor.
   Daca as fi neincrezator in ceea ce eu pot face, nu as mai promite; nici "mereu" , nici ziua de maine, sau linistea ca totul va fi bine. Am incredere in tot ceea ce tine de mine, ca voi lupta, din dorinta neinteleasa de a te face mai fericita, chiar daca nu spun "Te iubesc!" .
   Nu e clipa in care sa nu am macar o parte a gandului tau bun. Mereu pastrez amintirile zambetelor tale, nu de teama ca nu voi mai vedea altele, ci pentru ca ma ajuta sa trec peste timpul in care nu te vad, sau simt... Nu voi exagera niciun cuvant si incearca sa intelegi ca "mi-e dor si doare" ... nici mai mult, nici mai putin.
   Orele tale fixe ma amuza. Incerc fara sa ma plang prea mult sa le surprind in postarile mele. Probabil ca pe tine te-ar amuza cum eu reusesc sa iti scriu postarile pe melodiile mele hip-hop... uneori iti mai caut tie melodii, incercand sa iti respect gusturile.
    Daca ma voi juca vreodata cu vorbele, proabil jocul se va numi "Fazan" . In rest, sinceritate. Ti-am spus, promis, jurat, ca voi fi sincer. Ar fi fost greu sa te mint vreodata, atata timp cat sunt constient de cat de greu imi e fara zambetele tale...
   Din culise... imi ia cam 40-50 de minute sa scriu o postare, nu pentru ca nu stiu ce sa scriu, ci pentru ca incerc sa fiu coerent. Incerc sa nu ma pierd in amintirea zambetelor tale si sa iti dovedesc ca desi nu inteleg in ce fel, sunt doar pentru tine.
    Inca nu am uitat ca ar trebui sa incepi sa inveti cum se multumeste fara a folosi cuvintele. Astept un inceput la asta. Sunt atatia in jur care asteapta, de la parinti, la prieteni...
    Ma bucur ca nu am devenit egoist. Te vreau doar pentru mine... insa ma straduiesc in fiecare clipa sa iti ofer libertatea ta. Se adauga la lista lucrurilor neintelese, greutatea care ma apasa cand iti dau puterea de a gresi. Totusi, sunt constient ca ai dreptul la alegere, si ca vei regreta (scuzele mele daca pare aroganta exprimarea) cand imi / iti  vei gresi.
    La complimentele celor din jur, e ciudat... Ma amuz cand vad ca sunt atatia care iti lauda frumusetea, care te "slavesc" in felul lor pe care nu il inteleg, pentru ca nu as fi putut face complimente in genul (stii tu...) . Totodata ma simt ciudat, prost. Nu stiu de ce, doar e sentimentul tamp, senzatia absurda, ca unu' ii face prietenei tale complimente, incearca sa o fure... Hai, nu ofta...


    Uit ca eu ofer cadouri si ma mir cand ii aud pe cei din jur ca ofera. Sunt surprins de caldura oamenilor si nu am stiut niciodata ca sunt atat de darnici...
    Daca as mai fi oferit cadouri, flori, timp, cuiva inaintea ta, cu ce ai fi fost speciala?
    Esti speciala pentru ca simt pentru tine multe, incerc sa arat, fara sa iti spun in cuvinte, numele fiecarui sentiment. Esti speciala pentru ca imi dai motive sa iti scriu, sa iti spun, sa iti soptesc, pentru fiecare lucru ce imi aminteste de tine, pentru ca ai zambetul tau inocent, privirea ta plina de caldura.
    Nicidecum nu esti speciala pentru ca toti iti spun ca esti frumoasa. Nu, pentru mine esti speciala, pentru ca esti perfecta: aproape de tot ce am visat...
    Din culise: te pretuiesc atat de mult, incat sa imi macin gandurile cu fiecare stare a ta. Doar spune-mi cum te pot face mai fericita...
 
p.s. : mai sunt 15 secunde pana la fix...astept.