Atatea lucruri de placut, iubit, adorat...   Ochii tai adanci, plini de vise si ganduri, neincrezatori totusi in speranta, vanatori ai certitudinii mele, isi pierd calmul si luciditatea in privirile mele albastre, cu atata naivitate. Drag imi e de privirile lor si de cum iti inchizi pleoapele, cum iti deschizi apoi ochii, cum se misca plini de viata, caldura si iubire, dragoste de toate si credinta...
   Buzele tale dulci, rafinate. Fie ca au gust de miere, fie ca sunt delicate ca petalele trandafirilor, sau ambele, intr-un puternic si necunoscut amestec. Raman acelas mister, de la textura, la gust si forma, forma lor divina...toate, raman misterul fiecarei amintiri, atent pastrate.
   Rasul tau... imi place cum razi mai mult decat ai putea banui. Esti plina de copilarie si blandete in cantecul dictat de rasul tau inocent. E amuzant si placut sa te privesc razand, pastrandu-mi linistea intre ganduri, bucurandu-ma de tine.
   Zambetul tau... un singur cuvant: Divin ! Incalzeste priviri, suflete, oameni, vietati, natura, Univers. Pastreaza in el toate calitatile fiintei mele, oprind timpul... pastreaza vii toate dorintele si visele mele.
   As continua lista, insa restul ti le voi sopti data viitoare, daca imi vei cere (sau nu :)) ) .
   Am atatea de placut, iubit si adorat la tine... nu vreau sa gresesc, incerc, lupt, anost, absurd, poate nu indeajuns, insa lupt.

p.s. : astept pozele cu tine in camasa mea roz...