Dramele se regasesc in clipele ascunse de adevarul sovaielnic, iar fericirea se afiseaza perfid si ironic, intr-o camasa alba, imaculata, cu parul pe umerii foi, luand alaturi visele si dorintele, indepartandu-se apoi, si trecandu-si in uitare alte amintiri. De la William Shakespeare, la Dante Alighieri, la George Bacovia, M. Eminesu, dar si multi altii, toti au cantat nefericiri, cu totii au plans acelas cand, care lipsit de sunete joviale, scapa in suflete jale.
Ore de asteptare.. nu raspundea la telefon inainte... facea multe gesturi inexplicabile, si acum face unele..nu o mai sun sa nu o fac sa gresasca iar; nu ii mai dau mesaj decat cand ma gandesc ce sa ii iau de craciu, de exemplu si nu ma gandesc la ea decat in fiecare clipa…nu am 4 anisori, nu plec de la gradinitza si o vad pe ea ... apoi ajung acasa si ma gandesc de ce nu i-am dat-o acadea...am am 17... pot face multe, si totusi, ma opresc la o ciudata suferinta. Totul e ca si cum ai incerca , sau ca si cum ai stinge soarele cu umbra ta... ea e soarele, ascuns inauntrul meu... iar umbra e noianul de vise si asteptari...
Ce e deci dragostea? E un sacrificiu indeplinit pana in ultima clipa de credinta, sau doar o ultima clipa de credinta, in Dumnezeu si toate creatiile sale? E noianul de ganduri triste, sau amalgamul de cuvinte puerile? Nu ne hotaram daca sa o catalogam in bratul de flori stranse odata cu persoana iubita la piept, sau doar in noptile de nesomn, de framantari. Suntem oameni si poate ca nu vom stii niciodata…
„Errare humanum est” (a gresi este omeneste) , ar spune latinii, insa toti au disparut, cu tot cu limba greoaie… au lasat in urma doar cuvinte, care intre timp nu si-au pierdut esenta si adevarul
Iau seara o carte, vad un film, incerc sa gasesc pasaje frumoase si sa i le arat, vreau sa o imbratisez seara, sa ii mangai parul si sa o privesc adormind ,insa nu pot; ea nu-i aici…
Absurdul loveste fiecare perete al camerei, intocmai ca pumnul meu ce incepe sa sangereze, lasand totul in neliniste; dragostea depinde de fiecare clipa, care, la randul ei se lasa conditionata de sentimente dure, abrutizate in nelinisti si suferinte trecute.
Iubirea ramane fericirea unei clipe, dupa tristetile unei zile, iar la sfarsitul oricare relatii, o gramada inghesuita de intrebari: unde am gresit? Cu ce? Cand? … pare absurda, se strange in momente frumoase si se arunca in tristeti anoste, este plansa sau cantata, dorita sau impinsa de pe stanci pe care visele ii urca pe cei multi; este nefericire si fericire, tristete , amaraciune, zambete, rasul pueril al nostru, apropierea dintre oameni sau distanta dintre suflete.
I-am cumparat un trandafir roz,odata, intr-o seara si am sunat-o, trebuia sa ne intalnim la 5 jumate... m-am oprit la florarie, am luat acea floare, am alergat la scoala sa nu ma astepte... si uite ca am asteptat eu… am stat mai mult de o ora, timp in care ea imi spunea: „Vin in 10 mnute, ajung, mai asteapta putin, te rog… ajung imediat” . Si asta e iubire..sau doar dorinta de a iubi!
Dragostea e totul, bine si rau, apropiere sau distanta, timp sau atemporalitate, prezent, trecut, viitor, fizic si psihic, om si animal, ganduri sau prostie, pagini scrise, pagini arse, pagini sterse din memorie, pagini ce nu vor disparea niciodata, sau sfaturi… sfaturile prietenilor sau ale ei, ale celor care nu te cunosc sau ale celor care, inevitabil, vor pleca din viata ta.
Sentimentele sunt de prisos in fata mortii, se crede, uitandu-se ca, in fapt, moartea e si ea o forma a iubirii: iubirea divina…
Ce et dragostea? Dorinta d a fii tu insuti personajul e basm, sau actorul fericit, intr-un film regizat doar pentru ea…