Scrisoare pentru tine ...


Micuta Alexandra,
 
            Inceputurile sunt dificile, incete si uneori nepotrivite. Imi cer scuze stilul epistolar, fiind prima scrisoare pe care am scris-o cuiva, candva,
            Toate in jurul nostru sunt pline de viata: luminile din josul strazii, felinarele sinhastre din susul strazii, semafoarele pline de culoare din intersectii, trecatorii, cei ce raman in urma, sau inainteaza fara a clipi, cei de langa sau cei din departare. E atat de usor sa scrii despre cei din jur ascunzandu-ti in nepasare temeri si vise deopotriva, insa, prima scrisoare e despre tine, nicidecum despre celelalte sau ceilalti.
            Tu esti cea care crede ca iubirea se ascunde, cea care o cauta neobosita si totusi nu o gasesti. Uneori am impresia ca te inseli; e imposibil sa nu gasesti in toate amintirile nimic. Iubirea e singurul sentiment retrait in amintire, pe care ti-o vei aminti mereu, retraind-o la nesfarsit.
            Incepusem sa scriu crezand ca iti pot da sfaturi, iar acum tot ce iti pot spune e „Nu fa ca mine…” Sunt prea lenes sa ma ridic si prea lenes sa ma intorc pe campul unei lupte demult pierdute. Tu nu poti pierde, ai un zambet prea inocent si o imagine prea divina sa fii lasata in uitare, sau sa fii infranta.  „Amalgamul de cuvinte” lipsite pe alocuri de sens, pline de cunostinte vechi si intelesuri trecute, imi fura catea minute dintr-un timp aievea pierdut si totusi, nu iti pot spune nimic care sa conteze.
            Asta sunt eu, o persoana profund superficiala. Prefer sa ma retrag om spatete unor zambete amicale, pe un teren de fotbal, sau intr-o terasa printre pahare goale, care imi prezinta tot ce am castigat pana atunci.
            Acelasi din versuri, acelasi di terenul de fotbal, din sala de curs, de pe hol de pe trotuar, din camera… Urbi et Orbi – in oras si in lume… Pretutindeni.
 
 
 
 
          Era prin octombrie, o zi destul de racoroasa... Am iesit din Groove si am asteptat sa ajungi la scoala. A fost scurt, ti-am dat prima scrisoare pe care am scris-o cuiva vreodata, apoi totul s-a intamplat cu intrebarea ta : "Noi cand ne intalnim?" ... iti spusesem simplu "Niciodata..." . Gata si prima scrisoare !