M-am trezit pe la 9, in dimineata zilei de 23, pregatit de o zi lunga, grea si racoroasa... Ca in fiecare dimineata din ultimul timp, am zambit gandindu-ma la surasul tau inocent si m-am ridicat cu repeziciune, surprins ca era ora fixa (neah, nu cred, da' mentionez si eu) .
Pe la 10:30 am ajuns la serviciul tatalui tau, l-am sunat sa coboare de la birouri, si mi-a spus sa astept 10 minute; fireste a intarziat vreo 50 de minute, si odata coborat am plecat sa cautam trandafirii. O florarie fara randafiri, doua florarii fara trandafiri, trei florarii fara trandafiri. Gasim la a 4-a florarie, trandafiri mari, frumosi, de toate culorile (exagerez desigur). Incep eu sa vorbesc grav, cu oarecare emotie, simtind privirile tatalui tau, care imi spusesera de ceva timp sa renunt la idee, din varii motive: fie pretul, fie prea mult, da' am gasit argumentul perfect: "Stiti bine ca e o persoana speciala si vreau doar sa fie fericita...I-am promis, e Craciunul ei special" . Si de atunci imi zicea mai mereu: "exact cum ai spus tu, sa fie fericita, ce nu fac eu" ...
Am cerut de 5-6 ori trandafiri pentru ca nu intelegeau comanda si asa destul de simpla: 7 trandafiri rosii, 7 trandafiri albi, 1 trandafir roz; neimpachetati, Repetam mereu: nu impachetati, nu impachetati... prea tarziu, l-au impachetat pana sa inteleaga ( trei Doamne si toate trei). Cum pana seara nu se ducea nimeni in camera ta, le-am lasat acolo, iar seara inainte sa te aduc la dansul, trebuie sa il sun pe tatal tau sa ii amintesc sa le ascunda repede in portbagajul masinii.
Pe la 12 s-a terminat toata treaba si am plecat cu Vali sa ia cadoul pentru Alina, am mers apoi sa papam si sa bem ceva, pana pe la 1 jumatate, dupa care, alt loc, alt cadou pentru un prieten, Andrei... pe la 2 am terminat totul, pentru ca am stiut deja ce sa luam.Am plecat cu Vali catre locul de intalnire si apoi l-am trimis acasa, ramanand singur... ai intarziat 30 de minute si te scuzai in msj, invinuindu-l pe tatal tau (urat, foarte urat...) . Eu eram fireste acolo gata sa il scuz: are serviciu, nu e in concediu, il inteleg (doar ma ajuta omu' la cadou) .
Pasii tai sunt rafinati, usori, imposibil de sesizat, insa am invatat sa iti aud zgomotul umbrei, asa ca te-am auzit venind, inainte sa ma vezi tragandu-mi sireturile cu o singura mana, care era si libera si ceva mai calda. Am inceput sa rad copilareste, apoi m-am apropiat de tine, lasandu-te sa inchizi graba ta. Am ajuns in parc si ti-am amintit intre timp de zeci de ori sa imi iei fularul sa nu racesti cand ne jucam cu zapada si geaca, sa nu te uzi prea tare.
Mergand pe aleile goale ale parcului, am avut amandoi marea surpriza ca pusculita ta sa cada cu zgomot pe asfaltul inghetat: se udase plasuta ( am avut inspiranta idee ca in intunericul camerei sa aprind lampa de birou, sa nu ma mai doara ochii cand termin si acum lumina si frumos...culmea, momentan e iarasi liniste) .Ne-am asezat pe o banca apropiata si noroc ca imi era mie rusine sa ma plimb cu plasa de cadouri 6 ore pana sa te vad, ca le-am bagat p'acolo, sa nu rupem si cealalta plasa de cadouri...
Dupa jumatate de ora de privit cadourile am plecat catre locul in care ajungem mai mereu, pentru liniste, frumusete si libertate (undeva pe la sfarsitul parcului, un pod mic) . Putina bataie nu iti strica, asa ca ai primit ceva zapada, in dar, cat sa nu poti spune ca m-ai sapunit. Daca nu vedeam decat bluza aceea mov si subtire, pentru cata zapada as fi vrut sa iti ofer, te faceam omulet de zapada.
Fiecare intalnire e marcata de o promisiune, si de detalii specifice, mereu trebuie sa gasesc (pentru a iti demonstra ca esti speciala si pentru tine sunt mereu momente diferite, asa ca nu vom cadea prea curand in banalitate) ceva diferit de facut. A fost plina ziua de "Te pretuiesc atat de mult incat...." si plina de zambetul tau.
Stiu si acum cum imi ridicai privirea din pamant cand incepusem sa iti spun ca uneori, gesturile tale ma ucid. Ceea ce nu stiu niciunul din prietenii mei si mai nimeni, e ca nu te-am sarutat..adica, dincolo de a-ti atinge uneori buzele cu ale mele, nimic... Am incercat odata, sa ii explic lu' Marius, fireste, cand m-a intrebat direct: "Ma ce vrei sa zici ca nu ai sarutat-o?", am ras puternic si fals...ironic. Imi era greu sa ii explic apoi, cum se face ca, de la tampeniile pe care le-am facut si cu, care ma laudam atat de tare, dar care acum ma impiedica sa le zic asta, m-am oprit la zambetul tau, plin de inocenta, am uitat de tot ce as fi facut altadata si imi ajunge doar sa te simt in brate, strangandu-ma aproape... Exact cum ai spus si tu, in copilaria ta: "daca era alta, ce nu faceai intr-o luna?!..."
Si daca atunci cand ma suparam pe tema asta, iar tu iti cereai atat de pueril scuze, incercand sa ma faci sa insist iarasi, nu continuam sa insist, e pentru ca vreau sa nu se uite in timp, sa nu fie doar amintirea unor insistente, ci amintirea unui moment lipsit de presiuni si insistente, in care, dupa timpul asteptat de mine tu ai decis sa fi a mea cu ceva in plus, exact cum imi spui in fiecare zi...
Fara sa iti spun atunci, inainte sa se aprinda felinarele parcului am incercat sa te sarut ultima data (15:02 minute, ca ma uitam eu la ceas pentru cand sa il sun pe tatal tau, sa ia trandafirii) Te-am intrebat daca dupa fiecare clipa cu gandul la tine, dupa zambetele pe care ti le mai aduc uneori, dupa tot ce fac, si voi face pentru tine, dupa ce am promis ca "mereu" ca fi peren si ca va ramane chiar si la sfarsitul timpului, iar intr-un final, dupa 10 minute de motive, nu ai inca destula incredere incat sa ma lasi sa iti arat ca increderea mea se simte si in sarut si pur si simplu ai tacut...
Ti-am luat capul in mainile mele si ti-am sarutat fruntea, apoi gatul si parul, fiecare fir de par... apoi ti-am rasuflat usor in ureche si te-am privit plina de inocenta si emotii, cum erai... Ti-am promis rar, cu o voce stinsa, continuand ianuntrul meu sa ma cer pentru ceea ce fac, dorindu-mi mereu sa ma opresc. Ti-am promis ca nu voi incerca niciodata sa te mai sarut, pentru ca nu vreau sa te bat la cap cu asta in fiecare clipa, si ca pana nu iti voi auzi glasul rugandu-ma in soapte sa te sarut, imi va ajunge doar sa te privesc, sa te tin in brate si sa iti simt mirosul atat de subtil si sublim...
Mi-am cerut apoi scuze ca oricunde as privi nu ma pot opri din a-ti vedea buzele, si ca orice as face le am in gand. Mi-am cerut scuze si pentru ca ajunsesem atat de mult sa imi doresc asta, insa, ti-am spus ca pe langa cat te doresc pe tine e putin... Mi-am cerut scuze pentru multe...
Era 22:19 (m-am uitat in telefon) cand m-ai sunat. Cu vocea ta stinsa si atat de draga, mi-ai multumit. Ii multumesc mult mamei tale pentru ca a pus fiecare fotografie alaturi de un trandafir cum am rugat-o, ii multumesc tatalui tau pentru ca a fost atent ca unul din cei rosii s-a rupt si l-am schimbat, le multumesc pentru ca m-au ascultat si mi-au dat dreptate cand ma auzeau vorbind despre tine, si le spuneam cat de speciala esti, cat de mult meriti fericirea...
"Trebuia sa il sarut" , ai spus in gandul meu, vazand trandafirii... la asta m-am gandit inainte sa incerc ultima data: "daca ar stii de trandafiri ce ii vor fi imprastiati in camera si fiecare fotografie scrisa, daca ar stii ca atat de mult o pretuiesc..." . Trebuie sa inveti din asta ca uneori poate fi prea tarziu sa indrepti lucrurile, iar promisiunile mi le tin mereu...
Ai avut un Craciun diferit? Asa arata biletelul prin care ai aflat de blog...sa nu uiti...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Sfat, comentariu, idee...trebuie sa ai macar una din astea. Lasa mai jos dovada ca ai trecut pe aici:) ...