Salutari, prin aceasta postare incerc sa explic existenta acestui blog si motivul aparitiei. Lectuare placuta...
Acest blog este considerat o multumire adusa pentru fiecare clipa alaturi de Alexandra, un cadou dezvoltat in timp, in promisiuni mai mult sau mai putin faste. Motivul aparitiei acestuia este prima intalnire rezultata dupa luni de discutii si dorinte, prin care am marcat amandoi un nou inceput, impreuna.
Dincolo de aparentele copilarii, am sarit peste etape simple, ramanand la fel de naivi. Speram amandoi ca aceasta sa fie o relatie serioasa, si merita probabil un inceput frumos. In caz contrar, nu poate fi decat o dezamagire, intre multele ale vietii.
Sper ca fiecare intalnire sa aibe elemente distincte si sa se remarce prin frumusete si sa reprezinte ceeea ce ar trebui sa insemne defapt iubirea. Paradoxal, cred in iubire, dar nu in oamenii care sa trezeasca acest sentiment. Totusi, cred in ea; ca prietena, ca amica, adolescenta, confidenta. Stiu ca poate renaste orice sentiment, prin zambetele ei, si ca ma va impiedica sa renunt la vise.
E naiva, are un zambet sublim si un suras diafan, gesturi cand emotive - cand fine, crezurile ei proprii si ganduri speciale. Ne cunoastem de cativa ani fiecare gand, insa ne-am intalnit doar de cateva ori. Sunt multe de explicat si un trecut destul de complex; am fost amici, apoi prieteni, am stiut mereu detalii legate de trecutul ei, mereu fascinat de tot ceea ce ea a reprezentat, dintotdeauna.
O cunosc de prea mult timp sa nu ii stiu fiecare gest cu precizie, sa nu stiu ce trebuie sa schimbam impreuna, sau sa fiu strain de gandurile ei, pe care le accept sau ascund pentru ea...
Acest blog este considerat o multumire adusa pentru fiecare clipa alaturi de Alexandra, un cadou dezvoltat in timp, in promisiuni mai mult sau mai putin faste. Motivul aparitiei acestuia este prima intalnire rezultata dupa luni de discutii si dorinte, prin care am marcat amandoi un nou inceput, impreuna.
Dincolo de aparentele copilarii, am sarit peste etape simple, ramanand la fel de naivi. Speram amandoi ca aceasta sa fie o relatie serioasa, si merita probabil un inceput frumos. In caz contrar, nu poate fi decat o dezamagire, intre multele ale vietii.
Sper ca fiecare intalnire sa aibe elemente distincte si sa se remarce prin frumusete si sa reprezinte ceeea ce ar trebui sa insemne defapt iubirea. Paradoxal, cred in iubire, dar nu in oamenii care sa trezeasca acest sentiment. Totusi, cred in ea; ca prietena, ca amica, adolescenta, confidenta. Stiu ca poate renaste orice sentiment, prin zambetele ei, si ca ma va impiedica sa renunt la vise.
E naiva, are un zambet sublim si un suras diafan, gesturi cand emotive - cand fine, crezurile ei proprii si ganduri speciale. Ne cunoastem de cativa ani fiecare gand, insa ne-am intalnit doar de cateva ori. Sunt multe de explicat si un trecut destul de complex; am fost amici, apoi prieteni, am stiut mereu detalii legate de trecutul ei, mereu fascinat de tot ceea ce ea a reprezentat, dintotdeauna.
O cunosc de prea mult timp sa nu ii stiu fiecare gest cu precizie, sa nu stiu ce trebuie sa schimbam impreuna, sau sa fiu strain de gandurile ei, pe care le accept sau ascund pentru ea...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Sfat, comentariu, idee...trebuie sa ai macar una din astea. Lasa mai jos dovada ca ai trecut pe aici:) ...