Nu stii cum e sa astepti cu telefonul in mana, simtind razbunarea absurda a sortii, primind in avalanse stranii tot ceea ce odata, din ignoranta faceam...
   Nu stii cum e sa astept o singura zi, o saptamana, doua, fiecare clipa pregatind gesturi, analizand amintiri, nesocotindu-ti propriile legi...
   Nu stii cum ma simt cand sunt intrebat: cum mai e cu Alexandra? nu stii ca tac, nu stii ca aplec cu o imensa rusine capul in pamant, pentru ca nici eu nu stiu raspunsul...
   Nu stii cum tresar cand vad ca intrii pe messenger si nu zici nimic...
   Nu stii cum e cand suni fara sa ti se raspunda, sau ca macar sa ti se aduca scuze, dupa toate gandurile...
   Nu stii cum te simti cand a "n" oara primesti acelasi raspuns absurd, care iti da o alta palma morala : "..."
   Nu stii cum este fiecare clipa in tacerea pe care ti-o impui...
   Nu stii cum e sa iti schimbi lumea, orizonturile, limbajul, crezurile, viata, ganduri, melodii, cuvinte, propozitii, cum e sa ierti, cum e sa te gandesti ca nu se merita in fiecare clipa, cum e sa iti dai singur o palma sa te trezesti...
   Nu stii cum e sa iti doresti trecutul, doar pentru ca, atunci nu era fiinta pe care tu o considerai perfecta, alaturi, sa iti schimbe totul, apoi sa te lase in deriva...
   Nu stii cum e sa tresari cand suna telefonul: nu ai sunat niciodata...
   Nu stii cum e sa iesi la 11 la alergat, doar pentru ca vrei sa te calmezi, doar pentru ca vrei sa tipi, sa uiti de tot ce iti loveste o lume candva de cristal, in care te retrageai...
   Nu stii cum e sa observi ca ii inveti pe ceilalti sa fii acel sprijin, apoi ei te privesc uimiti, te insotesc frustrati si incearca sa ignore, crezand ca trece totul...
   Nu stii cum e sa observi ca tu astepti ca eu sa fiu cel care vorbeste... si te complaci cu linistea, razi, uiti de noi...
   Nu stii cum e sa te gandesti la cadoul pentru Mosu' Nicolae , pe care i l-am dat deja tatalui tau sa ti-l aseze in dimineatza racoroasa undeva in camera...
   Nu stii prin ce trec gandurile mele, inainte de a face o liniste morbida...
   Nu stii cum e sa te abtii sa suni, sa dai mesaje, sa ceri o zi, doar o zi...
   Nu stii cum e viata vazuta prin prisma fiecarui detaliu!

   Poate par prea legat de asta, si chiar sunt... sper sa imi revin curand, sa pot vedea cum trezesc acel ceva in tine, care mi-a atras atat de izbitor atentia:-<...
   De la romanticul paradoxal insensibil, la schimbarile fiecarui moment..toate pentru tine.
P.S. : Nu stii cum e sa multumesti ironic:
                      Multumesc...