Multumesc... pentru fiecare suras, zambet, privire... pentru ca esti atat de increzatoare, in tine, ceilalti, lumea ta cea roz... pentru ca imi dai o siguranta nesperata alta data... pentru ca ma lasi sa ma joc cu gandurile tale... pentru ca ai multe ganduri frumoase, putine nehotarate si niciunul rau voitor... pentru imbratisarea ta punernica, atat de (in pana de cuvinte) ... atat de sincera; multumesc... pentru ca esti tu, cea de fiecare zi, si totusi, incet incet, te schimbi, iti ajustezi micile erori, te corectezi, fiind tot mai aproape de perfectiunea visata... pentru ochii tai, pentru pielea ta fina, pentru nasucul tau rece, pentru corpul tau atat de placut...
            Multumesc… pentru ca existi, pentru ca desi nu stii cat de greu imi e in fiecare clipa sa trec peste fiecare piedica pusa in viata monotona, absurda, ma sprijini. Multumesc pentru fotografiile tale, care lauda frumusetea in cele mai frumoase zambete, pentru glasul tau ce inca nu imi paraseste linistea gandurilor si pentru ca esti inocenta pe care o am mereu in ganduri. Nu stii cat de mult iti pot multumii… nu vei afla niciodata.
            Multumesc si pentru cuvinte, pentru ca stii sa vorbesti atat de frumos, sa explici atat de complet... pentru ca esti plina de cuvinte furate de la ceilalti... pentru ca fara sa vrei, reusesti sa furi propozitii, ganduri, vise, pe care , fara sa realizezi, le soptesti.. pentru ca in tine sta ascunsa o taina, atat de greu de intalnit: de ce le tinem minte pe toate? ... probabil din acelasi motiv pentru care, nici eu, niciodata, nu voi uita ca existi...
            Cum as putea?...promit sa nu uit niciodata tot ceea ce tu reprezinti, toata intensitatea unui sublim divin. Aceeasi promisiune de astazi: fericirea nu inseamna uitare, promit sa incerc in fiecare clipa sa te fac fericita... iar daca voi putea, sa te fac sa plangi, sa fie de fericire! Timpul si destinul potrivesc o cale... tu esti perena amintire a celor din jur, nu te uit, nu uit nimic...nu pot, nu vreau, nu meriti uitare... promit!
            Acum in minte am modul tau discret de a saruta trandafirul, sau de a-l strange usor in palma... cum zambesti, cum razi ca un spiridush (tu stii de ce am zis asta), cum iti ascunzi unele emotii, desi nu te pricepi...
 
                                                                                                                      
                                                                                                           Praf…