Simt ca m-am pierdut undeva...
e rasul lor, care pana acum erau aici, care radeau, povesteau, taceau. E rasul atator copii, ce ma fac acum sa imi pierd linistea in necunoscutul clipelor, atator copii ce ca si mine incetau candva sa creada, incepeau apoi sa ofere, se pierdeau in taine si continuau in tacere. M-am pierdut egoist si neinsemnat in marea unor amintiri puerile, in oceanul de intrebari ce imi goleau crezurile...
   Dor... dor toate. Doare pentru ca tu nu esti aici, nu o zi, doua trei..incep sa te m langa mine cateva minute pe luna... dor toate intrebarile puse, dor toate certurile tampite, dor brate si corp, dor ochii... nu stiu sa fie ceva ce nu doare.
   Mi-am pierdut fiecare amintire... in ce? ma intreb in ce, si Doamne, stiu..egoist sunt in fiecare cuvant, doar ca e prea mare fiecare framantare, durere, nesiguranta... Cere-mi, cere-mi sa visez in fiecare clipa, cand stii ca adorm cateva ore pe noapte; cere-mi liniste in inima asta mica si rece, ce se deschide straniu in fata unei raze, si plina de teama stie ca vine ziua in care va pierde tot... incet, incet, a inceput.
   Dor toate... nelinisti, nesigurante, doruri, ca dracu'... eu nu eram asa , si as fi vrut o clipa sa te opresti sa intelegi copila cine esti...
   In fata biroului monoton si lipsit de orice suflu imi pierd cuvintele... Dor toate: cuvinte si stari, dorinte si vise...
   As vrea doar sa te am aproape... a mea .